marți, 28 octombrie 2014

Filmele de Cannes - VIDEOGRAME DINTR-O REVOLUȚIE

Revolutia Romana in apropierea sediului CC (actuala Piata Revolutiei) 22 decembrie 1989)
Imagini de pe site-ul www.caplimpede.ro
Pentru VIDEOGRAME DINTR-O REVOLUȚIE (1992), Andrei Ujică și Harun Farocki au adunat cu acribie secvențele filmate pe care le-au putut găsi în București. De fapt, după cum se verifică și prin genericul final care îți dă minut de minut autorul imaginilor utilizate, nici nu au fost prea multe surse. Orice operator care și-ar fi îndreptat în acele zile camera către protestatari s-ar fi pus în pericol pe el însuși, dar și pe cei aflați în fața obiectivului.

Demersul-eseu al celor doi adună mărturii vizuale despre momente ce se petrec simultan în timpul atunci recentelor evenimente din zilele de 21- 26 decembrie 1989 în București. Pornind de la imaginile cu președintele Nicolae Ceaușescu ținându-și ultimul discurs din balconul CC al PCR, cei doi regizori folosesc perspectivele diferite ale camerelor, inițial doar cele ale televiziunii oficiale prezente în Piață, apoi și cele ale independenților strecurați pe după perdea, pe acoperișuri, sau, din 22, chiar în stradă.

Adrian Sîrbu, Ion Iliescu, Petre Roman, Alexa Visarion la Cc
fotografie realizată de Ilie Bumbac, de pe Blog F64
O voce din off feminină punctează evenimentele și le comentează în limba germană. Montajul paralel devine din ce în ce mai semnificativ cu cât evenimentele progresează, cu cât ziua trece și sensul revoltei este deturnat, odată cu haosul amenințărilor cu „teroriști" ce cuprinde Bucureștiul. Vi-l amintiți pe Dumitru Mazilu, dizident, ambasador ONU al României, care în ziua de 22 decembrie redacta o proclamație către țară? La fel făcea, în alt birou de la CC, în același timp, dar cu un limbaj de lemn ce i-a rămas propriu până în ziua de astăzi, și Ion Iliescu, certându-se cu Petre Roman pe denumirea optimă a organismului nou înființat – Front sau Asociație. 


fotografie realizată de Ilie Bumbac, de pe Blog F64
Documentarul nu își propune să spună povestea întreagă a acelei nopți, nici cum co-optând-ul pe Mazilu în noua structură inventată de Iliescu, acesta din urmă preia textul primului, ușor ajustat de ideologul comunist Silviu Brucan, și îl citește pe postul național de televiziune, devenind astfel întemeietorul și conducătorul Frontului Salvării Naționale. Nu ne povestește nici despre excluderea ulterioară a lui Mazilu care a propus scoaterea Partidului Comunist în afara legii și interzicerea accesului la funcții publice a securiștilor. Nu, Ujică și Haroucki sunt consistenți în neutralitatea demersului lor care merge pe trei planuri – cel al camerelor de filmat oficiale(TVR), cel al publicului receptor și cel al camerelor de filmat neoficiale. Nu există interviuri post-factum, nu există amintiri imprecise, ci doar ceea ce au surprins camerele în acele cinci zile. În afară de personajele politice, ușor recognoscibil datorită bărbii și frezei sale distinctive și cărunte este Adrian Sârbu, prezent atât la CC, cât și în studiourile de film documentar de la Sahia unde, împreună cu colegii săi, urmărește procesul celor doi soți Ceaușescu.



Ujică și Farocki nu încearcă să afle „adevărul" despre Revoluție, nu construiesc ipoteze complexe, nu fac demonstrații. Dar neutralitatea discursului lor obiectiv este una necesară, vitală chiar, iar re- și re- și re-revederea acelor imagini atât de importante pentru psihe-ul națiunii noastre, mi se pare la fel de importantă.
Așa că, iată un link la film: „Videograme dintr-o revoluție” partea I și partea a II-a.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu